desigur
în labirintul spaimelor lumea nu mai coboară în foame
deghizată în pasăre
își spune bătrâna din clopotnița oaselor
baticul de vânturi nu mai colorează credințe prăfuite
cioburi de clepsidre
au lipit noduroase degete de visuri
ca niște mătănii

pentru întemeierea timpului schimb nașterii straiele
întuneric vâscos tremură în piele
când oglinda nu întoarce nici un chip în mine

navetist profesionist între tâmple
șarpele numără obstinat pașii salvați în pulberea ochilor
ispite inelare eliberează lumina din carne
ca pe un roi de fluturi

din buzele tale îmi beau sângele să-mi amintesc cine sunt

peste nimic
doar setea privirii spre mine lasă umbră de adevăr

evadată din șevaletul invizibil al pupilei
inima

explorează un zbor fără dimensiuni