poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 727 .



i wish summer sadness to be gone
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [aquamarine ]

2021-06-23  |     | 





//

am ascuns frica
de data aceasta ca pe o boală cu efecte grave.

ca și când ar cădea păsări cu aripile
frânte din cer.

am descoperit noi adicții
iceberg-uri pe suprafața mută a pământului.

// ultimul tău sărut a fost rece și cald. buzele tale roșii erau umede și vii și totuși
a rămas o fâșie de aer între ele care era rece și sumbră. te strângeam de mână. să nu pleci. n-ai plecat dar nici n-ai rămas.
simbol al nevrozei de care suferim împreună.
o clipă doar și pare că moartea vrea să ne înghită, să ne usture durerea ca o rană în care răsucești cuțite.//

am ascuns cu mâna pielea caldă
ca o ploaie de vară
în timpurile acestea în care
iubirea arde ca un corp rece dus într-un crematoriu.


pentru că
nu-mi mai este frică de ceea ce pot auzi
noaptea când nu ești alături de mine.

consecințele tratării bolii cu medicamente s-au văzut clar.

am devenit nefericită și mi-a plăcut asta.
te-am lăsat să respiri la fel ca pe păsările acelea
lângă mine.

dar nu te-am atins.

m-am atins singură în singurătate și liniște.
eram chiar în car-service când brusc atacurile de panică mi-au penetrat corpul și am dus mâna de mai multe ori la inimă.

vara aceasta vreau să strălucesc.

// mi-am testat duritatea ca pe a unei ape și am înțeles cât de
tulbure și nămoloasă și plină de praf sunt. boala mea e neștiința, e frica e
angoasa că te voi pierde. merg pe drumuri întunecate în oraș și-mi cumpăr noaptea țigări. le fumez apoi meditând așezată pe borduri.
cât să fie până acasă? e cod roșu în mine.
și noaptea transpir mici bobițe de sudoare pline de toxine.
stau în continuare în zone supravegheate cu bariere care se închid și se deschid de câte ori respir.
și da, ultimul tău sărut a fost ca un semn că viața se va termina așa, brusc.
fără explozii/ fără artificii/ un pumn de cenușă aruncat în apele mărilor//


m-au testat în ultima zi și nu, nu m-au găsit bolnavă.
mi-am tras masca de pe gură și am plecat.

dar eu știu că în mine zace ceva adânc în care mă împotmolesc/ceva
care mă va vinde pieirii.

vara aceasta va fi cald și bine. voi străluci. voi merge învingătoare mai departe.

restul îl voi lăsa să se târască așa ca păsările cu aripi frânte
pe care nu le-am putut salva.
când îmi va fi frig mă voi tăia.

așa va curge căldura / așa vor ieși adicțiile / așa va veni moartea.
așa mă voi atinge din nou singură la inimă sa fiu sigură ca și ea
mai este acolo/ că nu sunt singură fără tine.




.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!