de unde știi că mergi pe drumul cel mai bun
atunci când există atât de multe căi de a fi în această lume
ce dezvăluie dansul lebedelor, munca fierarului
când soarele-apune

de unde știi că te trezești pentru ziua ta
și nu pentru ziua altcuiva trăiești în suspine și dor de inimi,
de unde știi că-ți porți peste munți corpul gol, gânduri grele
ce-așteaptă pentru-n moment de răgaz în tihnă să întrebe:
o, viață, viață ești numai una sau ești mai multe în una

te întrebi pe ce drum să mergi
când sunt atât de multe poteci prin păduri colindate de tunet și ploi,
veverițe, pași de furnici, lupi flămânzi,
căpșuni dulci pe margini de drum,
de unde știi,
când alții, striviți de promisiuni, circulă cu viteză maximă pe autostrăzi:
alergați, alergați aievea închipuiților

crezi în destinație când aștepți sfârșitul
într-un început de continuum
imaginația nu știe moarte de gând,
- ignorant de răspunsuri, la tot ce visează-i
să te poarte pe ape rătăcite-n nămolul din nufăr

de unde știi că-ți faci munca ta
și nu munca altcuiva este luată din lăcomie, lașitate,
competiție,
împins de la spate,
- poți să știi că nu mai există sclavie/dominație de suflete moarte,

iar poemul pe care îl scrii
de unde știi
de nu e poezia unei păsări ce și-a clădit cuibul în inima ta,
a cui poezie o scrii să-ți mângâie fruntea noapte de noapte
cu-aripa
în ciuda imaginației mamei tale, îți pune stiloul în mână
iar tu scrii
și scrii, nu te dai bătut, nu te lași,
cuvintele curg, munți de lapte
- vrăjitori deghizați în hainele dulcei intimități,
tu scrii pe ochi de îngeri,
îngerii dorm în raze de lumină - cerșetorii cernelii
trezesc spiritele adormite-n flori galbene

de unde știi de-ți porți propria piele
- veșmânt pentru carne și oase
ce înoată în apă și sânge pe o parte
și atinge piatra pe cealaltă - nu poate fi niciodată spălată
modelată după pofta ta,
sfâșiată, ruptă, ucisă cu mâini pătate
ce te face să crezi că ai puterea de-a o ține ca pe o
bucată de-armură de fier,
spune-mi om deghizat, spune-mi,
hai spune-mi,
ce ai face dacă ai ști că pielea ta nu este propria ta
piele
ai fi fericit sau dezamăgit

de unde știi că iubitul ce-l crezi este sufletul tău pereche
și nu sufletul altcuiva a fost văduvit de suspine,
când în această lume sunt atât de multe suflete înfometate,
râvnind după același suflet și aceeași mângâiere
zi și noapte - lacrimi sărate se varsă în visul reuniunii
zi și noapte

de unde știi că visul tău este visul tău
și nu visul altcuiva zboară la tine pe aripi de nouri,
merge pe poduri, ridică scări în curcubeie,
zboară în patul tău mireasa cu pletele-n vânt
să îmbrățișeze iubiții ce dorm în câmpiile galbene

o, viață, viață ești numai una sau ești mai multe vieți în una?
cum să pot ști?