Èši-ai pus haina pe dos
să-ți țină loc de piele
și ți-ai întins peste ea
toate privirile rămase întregi
în noaptea când așteptai prea mult
pe cineva
fără să mai vină.

Ți-ai lăsat inima
să-și amintească
furișându-se printre gene
sentimentul ascuns de timp
în muzeul arhivelor
și iată-te îmbrățișat doar de iubiri
străduindu-se să-ți pătrundă
pielea
și haina,
inima
și muzeele topite sub nopți.