Mi-e dor dragă bunică
Să te mai văd o dată,
Acum ești sus pe boltă
O stea îndepărtată.

Atunci când nu mi-e bine
La tine mă gândesc,
Simt că îmi dai putere
Și grijile pălesc.

Cand îți cer ajutorul
Cu glasul tremurat,
Tu strălucești mai tare
Pe cerul înstelat.

La fel ca și o zână
Cu magice puteri,
Tu ai grijă de mine
Și mă scapi de dureri.

Tu nu ești lângă mine
Dar harul tău divin,
Primit în dar din ceruri
Mă face să-mi revin.

Când am multe probleme
Și nu știu ce să fac,
Doar gândul către tine
Norii negri îi sparg.

Îți mulțumesc bunică,
Căci tu ești a mea pază,
Lumina cea din beznă
Ce calea-mi luminează.