Ceas de rouã, clipã lungã
dorul meu sã mi te-ajungã

ceas de searã, voal de nori
sã te prind de subsuori

sub castani cu frunza latã
fatã caldã, zveltã fatã

în al braţului meu cerc
trupu-ți magic să-l încerc

sã îţi pun pe gura micã
un sãrut ce-adânc despicã

mîna-ţi fragedã şi albã
pe grumazu-mi s-o prinzi – salbã

eu, pe coapsa ta cuminte
sã ascut un şiş fierbinte

torsul tãu, în faptul lunii
sã-l cuminec cu petunii

şi sã-mii fii iubitã dragã
ziua-ntreagã, noaptea-ntreagã

pe-a mea cumpãnã de gând
când zorind, când înnoptând

clipe vii şi lungi cât veacul
trupul tãu sã-mi fie leacul

trupul tãu sã-mi fie vina
cã m-a ars în piept lumina

licãr iute – ochii tãi
foc de iezer alb prin vãi

licãr scurt în pleoapa ta
zbor de ţandãrã de stea

prin cei irişi migdalaţi –
greu alean pentru bãrbaţi

oh, ce frângeri celestine
cerul meu vuind spre tine

cerul meu – ocean noian
fulger runic de cian

ci mai stai, mai stai, mai stai
pe-al meu magic colţ de rai

zeu pe inemi, zvon de ram
fata mea, duios balsam

brun miragiu, chip sub rouã
fata mea de clipã nouã

ceas de searã, lungi tãceri
fata mea de nicãieri

suflet gol, adânc oftând
fata mea de când-nicicând...