Eu primăvară ca în acest an, nu mi-am dorit.
Cu gloanțe, sânge vărsat și lacrimi în loc de mărțișoare.
Soțiile, mamele și bunicile ucrainience, cum oare vor serba 8 martie din acest an?
Un 8 martie ce din păcate este însângerat de bombe.
Când bărbatii ce pot fi tați, copii, fii, soți sau nepoții unei femei.
Se află astăzi sub ploaia gloanțelor rusești, a bombelor și obuzelor de moarte aducătoare.
Totul datorită unei minți sinistre, dăunătoare și tot pe atât de respingătoare.
Și totuși, bătrâna Europa încă doarme oare liniștită?
Când gheara razboiului infam îi scrizelește ușa.
Când un om nebun, de la discuții trece direct la groaznicul război.
Pe frații săi vitregi îi înjunghie și peste noapte îi transformă în eroi.
Noi europenii, ce astăzi pe margine stăm încă neclintiți și muți.
Vedem la rușii de rând, cum mor de rușine că astăzi ca invadatori sunt percepuți.
Astăzi, un om nebun nu distruge doar o țară.
Prin acest crud război și a sa dementă campanie militară.
Acest om, acest monstru, dorește cu bocancii să intre în istorie.
De aceea pentru el, victimele și morții sunt doar un mic impediment către victorie.
De aceea, acestui om mârșav cu siguranță viața îi va returna o palmă.
Pentru crime, răul făcut și toată această continuă dramă.