ce înspăimântătoare poate fi
experiența iubirii
pentru noi ca vietăți
blestemați cu conștiință
și prea puține
instrumente de exprimare
e probabil un dat ce
apare de nicăieri
și nu dispare niciodată
nu are însușirile unui obiect
dar la impactul cu ea
se produce durere fizică
probabil un eveniment de scurtă durată/
un copil care se joacă într-o băltoacă/
iris uman privit din apropiere/
sau poate o undă pe apă disipându-se/
ea sărind la joasă altitudine
încercând cine știe ce
acrobație

mi-aș cere scuze de parcă
mi-aș cere scuze că respir

aș închide ochii de parcă
asta ar aduce amnezie

cum de ceva ce ține de mine
mă implică atât de puțin

cum să restabilesc
starea anterioară a lucrurilor
cum să evit acest
fenomen extrem
al ființei mele
și dacă e inevitabil
și, totuși, dacă este absolut iremediabil
înseamnă că
sunt pentru dragoste cobai
nu am niciun control
asupra mediului sau
urmărilor
dar, mai ales,
asupra timpului când
se întâmplă nu pot s-o opresc
din a se întâmpla
sunt docil
înspăimântător
de docil
nu pot decât să privesc
la mine însumi
ca o echipă de chirurgi după operație
extenuați și triști
care spun: ora 15:01
și constată
dragostea