ce ai pățit, femeie? în colț, odaia plânge...
tu, te plimbi în umbre,
fum de țigare, dar al tău sânge
e trist.
ai prins în miez (devreme) un fel de n-ar fi fost
dar, pe astă lume, ai și tu un rost!?

ce ai pățit, bărbate? casa ta se surpă
alcoolul, netrebnicia... strămoșii te ascultă!
e trist!
ai prins vremuri bune, de liniște și pace
și-n loc de "copil, o casă și un pom"
ai ales să fii neom!

eu!?

eu sunt femeia liberă, egală...
ce-ți pasă!?

eu!?

eu sunt bărbatul! cu mașină, fără școală...
ce-ți pasă!?

era o vreme când avea sens.

pai pe pai și lemn pe lemn
nu e îndemn
(dar undeva)
e simplu și
de înțeles!

am fost atât de proști (pe vremea nu știu cui)
că de altă prostie, vreme, nu-i!