miros de toamnă
adulmec
frunze moarte adunate
de vânt
cimitirul frunzelor
frunze vii sau încă vii
eu
frunză verde
copac verde între cei
loviți de moarte
mereu verde
atât de verde încât
ochii înfrunzesc
brațele sunt ramuri verzi
tălpile lasa urme verzi
e atâta verde în mine
încât ar putea doborâ toamna
i-ar smulge moartea din brațe
e atâta verde în mine încât
explozie de viață
viața e mereu verde
ca o vară care nu mai pleacă.