Îmi rememoram o poveste din copilărie
Îmi povestea fericit un păstor despre cum
a gonit el porcii mistreți din porumb
Și mie mi se păreau imenși, despărțind
ziua de noapte cu figurile lor fioroase
cu doi colți ieșind din gură
El continua povestea și eu parcă-l vedeam
într-o noapte, încordare, cum îi pândea
după ce pusese felinare în tot porumbul
ca sticlind în noapte să-i sperie
Era un truc pe care i-l spusese alt păstor
Dar aici întoarce firul povestirii
și devine hazliu atingând parcă
mâna bătrână de întâmplare
Culorile felinarelor făcuseră zi, noaptea
pentru că felinarele făcuseră porcii
să se adune în jurul lor
ca să mănânce la lumină
Inima îmi tremura între coaste deoarece
aflam că omul poate fi învins de o fiară
dar parcă hazliul întâmplării nu voia
să se lase învins
Și el îmi povesti în continuare
cum au adus un vânător
punând doar un felinar ca din imensitatea
câmpului să-i atragă acolo la felinar
și cu un foc de armă tras în aer
i-au făcut să nu mai vină
niciodată pe acolo