de-atâta întuneric și luna a obosit să stea pe cer,

cui îi pasă dacă stă cu susul în jos sau josul în sus,

oricum, se pare, nu prea mai e băgată în seamă de nimeni,

deși e nouă, toată lumea îi cunoaște secretele din trecut:

zbârciturile, siliconul,

bubele,-n plus, la ce folos, a trecut moda, nu se mai poartă,

luna nouă și-a luat lumea-n gât, face autostopul pe stânga,

a decăzut într-un hal fără de hal, de parcă vrea să se prostitueze cu pământul, șoseaua,

un trachist,

văd, m-ademenește: să opresc, să nu opresc,

s-ajungă de râsul lumii, în grabă (ca un paparazzi) îi fac o poză pentru fb,

dar nu mă complic, o tai în mașină, pornesc motorul,

conduc de parcă aș fugi de-un criminal în serie