într-un pahar
într-o carte pătată cu vin
și lacrimi
într-un colț de natură
fixând al cincilea colț al odăii
rătăcind pe străzi aiurea – oriunde ai lua-o e razna
vorbind singur cu oricine
rugându-te stereotip
în vreme ce
umpli iar paharul
cu o carte
un strop de vin
o lacrimă
un colț de floare
cu melancolii aparent nejustificate ca o pauză
între bucurii imaginare

ultimul refugiu
rece
nesimțit de rece inutil și
paharul tău definitiv
altora