uneori am un fler deosebit la oameni
când l-am văzut cum traversează strada, am știut că este el
m-am dus glonț spre dânsul
Dumneavoastră sunteți? Chiar dumneavostră?
m-a privit ca pe un condamnat la moarte ce-și mănâncă ultima cina
sau poate ca pe Iisus pe cruce
cu milă
din spatele lui au venit ai lui
cărau tot felul de obiecte care servesc umanității pe timp de pace și de război
cadavre, femei frumoase și niște pungi mari pline de cadouri
mai m-am liniștit puțin
s-a oprit, a băgat mână în buzunar și a scos o batistă cu monogramă
poftim, șterge-te la nas, îți curge sânge

cadru pe mine, cadru pe mine
mă ștergeam cu batista la nas
și ei se îndepărtau în ritm de marș funerar

m-am gândit că în timp ce alții adorm cu gândul să cucerească lumea
eu adorm cu gândul la tine, fără să realizez că e un alt fel de a cuceri lumea




atunci, chiar el, Dostoievski, citindu-mi gândurile
s-a întors spre mine
a strigat oamenilor lui
Veniți, acest om are nevoie de ajutor!
ai lui
m-au apucat de mâini și de picioare și m-au aruncat atât de sus
încât am putut vedea cum planeta se face mică, atât de mică, cât o mărgea albastră
exact ca cea din colierul pe care îl porți mereu