ne adunarăm cu toți să mai trăim o zi, să verificăm dacă tăria din noi
corespunde cu aia din pahar cînd intră unul în crășmă și ne spuse că e grav
vine aia neagră de nu știe nici pe ce lume e, de bem noi să ne întîlnim cu ea
înspre zori, cînd se răcesc sobele, cînd cască stelele și mai vezi un meteorit, de nici nu știi
dacă iar au băut pe datorie, sau au fost doar fantomele lor

ne uitam la el cu privirile ca niște piste de bowling, lasă-ne bă, cu vrăjeala
ce dracu să caute moartea pe-aici, că sufletele noastre-s toate pe caiet
lasă, bă, să vină, se ridică unu, cu paharul în dreptul ochilor și închină
să bem pentru moarte, că vine și ea pe la noi, amețita
uite ce-o să găsească aici, nici n-are ce să ia, trebuie să facă din toți unul

bine că nu vine mama, îmi trece prin inimă, că dacă ne vedea așa, în fumul asta de țigări
nespălați, transpirați, nemîncați, ce pune ea, sărăcuța, și deschide ferestrele de la crîșmă
de se face din joi duminică și se face odată un vîj de ne zboară sufletele
dau un ocol la turla bisericii și dintr-o dată, cînd dăm paharele pe gît
au gust de clopot de bate a mort

îi văd pe toți cu bărbiile în piept, resemnați, cu rușine în ochi, mai că le scapă o lacrimă
mai bine venea moartea, se scapă unul și cumva ne era mai ușor la toți
și fu un fel de moment magic cînd fiecare care avu o poză cu mă-sa
își umplu paharul de la bar și bău pentru ea.