paharul mă-nveleşte-n întuneric
şi calea către nebunie cheamă
e-un văl pe minte-acolo jos în cramă
şi viaţa-i doar motiv de dans himeric

înfig eres de sticlele să geamă
pe nară să se mire-n imn un cleric
în neamul de beţivi e-un vis coleric
grădină unduindu-şi flori de teamă

aud lumina-n mine, mă reneagă
în piept, sub valul dulce de rachiu
în gând turbat îmi spun că nu-i de şagă

o moarte trece peste încă viu
doar o secundă, ce de veci mă leagă
şi cu cerneala vinului mă scriu