poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 8887 .



Tu
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Vlad Solomon ]

2005-10-03  |     | 



Am fost ascultat la geografie.
Trebuia să vorbesc despre munți, ape si paduri.

Profesoara m-a privit sever,
Apoi mi-a cerut să spun lecția.
Dar eu am început să vorbesc despre tine.

Am demonstrat că relieful nu există
decât în noi,
Că râul e iubire,
Că muntele e absolut,
Că pădurile sînt strigăte de dragoste.
Apoi am vrut să-i conving pe ceilalți
Că toate acestea ești tu!
Dar cei din jur au râs,
Iar profesoara mi-a pus 2,
Fără să-și dea seama că și doiul
E tot o pereche,
O pereche de îndrăgostiți,
Care, de fapt, suntem noi.


La literatură le-am arătat celor din jur
Că toată poezia și proza sunt iubire;
Teatrul – glas al dragostei;
Și că toți scriitorii te-au descris pe tine.


Au chemat urgent un doctor de nebuni.
Dar i-am demonstrat și lui
Că trupul e un paravan al sufletului,
Că sângele e un râu,
Și, folosindu-mă de cele spuse la geografie,
Că râul e iubire,
Iar iubirea ești tu.
La matematică am ieșit singur la tablă.
Te-am descoperit într-o ecuație:
Erai dragostea, marea necunoscută,
Prozaic notată cu x.
Și i-am convins pe ceilalți,
Demonstrând că x este întotdeauna
diferit de zero.
Pentru că x ești tu, iubirea absolută,
Iar absolutul e infinit.



Am vrut să-i oblig pe toți să scrie:
X = dragoste = ∞
Dar au fugit care-ncotro.
S-a întrunit în grabă consiliul profesorilor.
Erau înspăimântați.
Se-ngrozeau la gândul că le pot demonstra
Că toată știința, arta, ești tu.
Atunci orele și-ar fi pierdut rostul,
Iar profesorii ar fi fost concediați.
Și, pentru că începuseră și ei să creadă
În ceea ce spuneam,
De frică să nu-i convertesc în sentimente,
M-au exmatriculat.


din "In noi e un cer mai adevarat"- Tel-Aviv-1984 (C)

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!