undeva înlăuntrul cuvântului TU
cauți un plămân de chinină
un raft pe care să-ți așezi toate capetele de păpuși
decerebrate
deasupra focului joacă ielele cu trupurile linse de flăcări
strigi și arunci în pământ
cu ochii păpușilor găuriți de peruși

strigi și tragi toate ușile după tine
undeva înapoi
mirosul de haită potrivindu-și urmele
peste urmele tale

înapoi numai alergare și alergare și alergare
nicăieri nici un ochi de jivină
unde să te arunci
ca în plasa de prins fluturi a vrăjitorului

înapoi numai kilometri și kilometri și kilometri
de urme răsucite de șerpi
șerpi rotitori alunecoși șerpi zburători peste dune
nici un popas nici un loc de pedepsire
numai argint și argint și argint
și o fetiță cu o păpușă în brațe

acesta-i ritualul
într-acolo te-ndreptai alergând
cu tot scrumul pe tălpi

„spune-mi ce vrea să aud/ spune-mi ce vreau să aud”

nu auzi nimic ai toate trapele trase
din tine ies șerpi
rotitori ți-am mai spus nu ești atentă
șerpi cu urechile sparte
cu sângele închegat pe limbă
tu nu exiști nici aici nici acolo niciunde
chiar și aerul din jurul tău e un umăr de șarpe
în răsuflarea fierbinte a fricii

„arde? frige?/ cât este de cald în te iubesc?”

atât cât în pielea fulgerată a unui șarpe iar îți zic
pielea lui fulgerată și dăruită ierburilor
atât cât poți ține o secundă
între nervurile lui refrigerate/ o margine de sân între cuțite
un tăciune de cobalt între dinți/ un pui de gând
într-un trup de viperă albă

înlăuntrul lăuntrului
lui TU
cineva sparge
diamante subțiri subțiri
înlăuntrul lui te
iubesc
ești tu