Lucia Dărămuș

Poem angoasant

vara vărs pielițe a m o r
scrijelite pe nisipul fierbinte
zgrunțuri de melci pe chelie de deget. tatuînd
buchete dăruite lui dumnezeu. grimasă

lehamite mi-e. lehamite.
mie mi-e lehamite, vai, ay lehamite
mirosul șoptit de vena tăiată
miros de înger zdrelit.
port chipul lui. și lama
adînc înfiptă în sînge.noaptea
îmi număr fire de heruvimi. moartea

nu te mai holba atîta
în ochii adînci.iubitule.
primăvăratici de toamnă plouată
? nu vezi crampe pe față
grilaje în țeastă de semne diforme
cioturi în riduri neterminate
rîvnite de sulemenita vreme

punct. iubitule. punct. iubite cu aripi
ca-n visul unui poet nevrozat
ca-n filmul murătură-n borcan. pentru neveste
să ne dezagregăm unul în altul
punct. sătul rîgîie mațul divin
scena I – Om – e terminată
temelia lumii poate să ardă.