Unu, doi, trei, Geea,
“Cine știe dacă dacă dospirea și produsele ei sunt istovite?”,
întrebam mâncându-mi cu poftă fiul,
în timp ce-l împarțeam cu el însuși
la el însuși, în clipa amestecată de trufie și de sminteală a petuniilor legănate la răscruce de sfincși,
Oh, voi, ploile mele, dragele mele,
nici un cuvânt nu va schimba un maharadjah într-un nufăr,
nici o corabie nu va apropia malurile verzi de nisip
de semicercul cu șapte culori,
Unu, doi, trei, un, doi, trei,
alb-gri-gri-alabastru,
urmare a discuției purtate,
primesc să mă uit din nou în oglindă,
în timp ce tu, magmă râncedă din Palais Royal,
indiferentă și indiferent de anotimp
dai bice valurilor,
la cheremul primului impuls, urmărind pe aleea Foy,
o curtezană,
cu ochii vii,
cu nas în vânt,
pentru ca apoi,să adulmeci o alta,
legându-te de toate și de niciuna
cum voi, fiicele mele, desfrânatele mele,rătăcitoare,
rătăcindu-mă.

Morala: ori mă leg de catarg,ori cobor mintea în inimă, ori culeg... mere, pere, trandafiri.

(Oare ce voi alege?)

Un, doi, trei, un, doi, trei,
Un pas înainte,
doi înapoi,
vin, plec, viu(?)

privește