și din nou mi se părea că te văd
cu mâna în aer
trasând hărți pe marginea orizontului
semne rotunde pentru vocale
linii subțiri simulând ecoul
și altele rug
aprinse păcatului de a fi consoană

mai apoi
se părea că cerul mă chema pe nume
strigându-mă femeie
măsură a tuturor timpurilor trecute
năluca celor viitoare

și se făcea că-mi luam rămas bun de la tine
de la mine
ca într-o naștere de pași
încercuind absența