Am tresărit odată cu stropul de ploaie
căzut pe fruntea mea păstrată în oglindă,
unde vroiam să îmi pun anii în puhoaie
și să las regretele uitate-n cui pe grindă.

Voi asculta un murmur de chitară atunci
când gerul mă va ascunde într-o haină
și-am să pun strop de ploaie pe florile din lunci
ca să fac eternă a primăverii taină.

Mi-am așezat portretul de anonim stingher,
pe albe petale împrăștiate în zbor
de valurile agitate care totuși pier
uitând un strop de ploaie în norul trecător.

Clepsidre anodine sunt anii care curg,
printre blajine căutări fără patimă,
dar când apunem triști cu camuflat amurg
un strop de ploaie ne-apare ca o lacrimă.

Din toate vijeliile puse în prăpăd
trebuie să rămână florile în glastre,
de aceea un mirific strop de ploaie văd
acoperind tainic rugăciunile noastre.