el avea o bicicletă eu o minge de cauciuc nimic nu ne umbrea fericirea
până când joaca mi-a rătăcit mingea iar lanțul lui s-a rupt
din vremea aceea mi-au rămas fluturii pe fiecare tavan îmbrățișat nocturn
în permanentă căutare de muză te las și pe tine să-mi întinzi vertebrele
pe scale în echilibru relativ
de la nimic la fără tine
nu mă încălzesc în iarna asta cu dragoste
doar din amintirea aceea de copilă cu păr încurcat
mai scot câte un oftat care te înfierbântă în timp ce eu tac
ghicește câte minute mai sunt până la criza mea de isterie cea care te sperie și te face
să spui că n-o să mă iei niciodată cu încredere
te car după mine, cum orele își cară timpul, în mine nu
în iarna asta nu mai caut pretexte de cauciuc pentru zâmbete aruncate pe casă
mă duc să arunc pe casă toate mingile în căutarea băiatului meu pe două roți


21.02.2006