dimineata
din padurea mea personala
levitez tot mai sus
calaresc cel mai inalt stejar
nava stelara infipta cu botul
in pamant
casc cu trosnetul florii smulse
de o erbivora
o stea vagaboanda se stinge in scrumiera atotputernica
a unui degetar de roua
un vant usor ca o pana de lebada
se gudura la gleznele mele
o pasare fierbinte imi deschide cerul pleoapei
catre rasarit
mana unui iubit plin de verdeata ma dibuie.
....................
in lumina galagioasa a orasului trezit
ca o bere iesita din matca
ceasul suna a profan si a sfâșiată himera.