s-au adunat la ceva de spus
trecători
babe cu viața legată în batiste
de cele patru colțuri
hoți ieșiți la drumul mare din ascunzișuri
de iubire
copii mari cu aer străveziu
hrăniți prin descompunerea esențelor
la distanțe egale de paradis
tânjeau
după un contact direct
cu o specie
neumbrită de griji

***

toate ulițele suculente captau gândul
afurisind deopotrivă
duhul ferecat
în finaluri părtinitoare
aduse din condei
defulant și fermecător deopotrivă
însăilând lumi intermediare
ce nu duc lipsă de eroi
dezlegați pentru totdeauna
la monotonie

***

pe maidan câțiva țânci hăituiesc adolescența
trăgând cu pietre rotunde
în torsul de fum al geniului
neidentificat
ce bine că n-am murit încă mi-am zis
și mai am timp să-mi vopsesc fața
în toate culorile
acestei ingenue perplexități

***

freamăt dincolo
specia neumbrită adulmecă
din cotloanele unui limbaj cu iz de mucegai
pe aici numai giulgiul
nu mai rezonează cu singurătatea
prea strâmt pentru muzica lui Wagner
sau jocuri de cuvinte
date cu ojă