Nostalgie de piatra



O explozie de culoare intr-o lume cenusie
Asta-mi esti de cer dat doar mie
Picuratu-mi-ai un strop de uitare in suflet
Ca timpul intre noi sa nu stiu sa-l cuget

Si-n cuvantarea ta de ar fi sa cred
La ochi universul ar trebui sa leg
Martor sadirii unui gram de iubire
Doar stapanul lumii sa ne fie

Zaritu-mi-ai chipul cu ai tai ochi de brikiant
Si pierduta mi-a fost gandirea in vesnicul neant
Doar serul dulce din cupa cu speranta
Doar umezeala buzei tale sa ma aduca la viata

Si de-as deschide ochii din aprigul somn
Sa zaresc iar...haiosul tau zambet uniform
Si-atunci primi-voi in draga inima
Vorbele tale ca mari bulgari de lumina

Pana-n adancul tuturor simturilor tale
Am poruncit sa cada doar ploi de petale
Tu sa fi fericit iar eu cu sufletu-mpacet
Asa nu vad rost cu inima sa stau la sfat

De valuri de liniste sunt cuprinsa acum
Dar nu indraznesc tacerea s-o curm
Si-n noaptea trista doar un suflet plange
Un singur fir de lumina il strapunge

Stele vin si se aprind usor usor pe rand
Asa ma aprind si eu...cu visul in gand
Vis ce in idei,in dorinte mi te-a pus
Si-apoi intr-o clipa din brate mi te-a smuls

Fara cuvinte ma lasa fiorul unei fantezii
Ce ma atrage unde tu nu o sa fi
Refuz sa cred ca inima mi-e condamnata
Sa iubeasca o simpla nostagie de piatra