Perdeaua-i lăsată în cesul de seară
Al zilei de mâine ce clipa omoară.

Te-ascunzi între falduri,
Privești prin hublouri
Din barca pa valuri
Răsfrântă-n tablouri.

Lumina m-așteaptă să dau într-o parte
Cortina din colțul odăii din carte.

Te văd prin mătasea
Ce-atinge obrazuri;
Îmi simiți goliciunea
Scăldată-n talazuri.

Aștept, răsfirată prin gândul plăcerii,
Să stingă în umbră misterul tăcerii

Te pierzi în dantela
Perdelei lăsate;
Îmi lași citadela
Cernită-n păcate.

Adorm răzvrătită de gândul uitării
Mă-mbie-n visare enigma durerii.