În încăperea goală și plină de parfum ,
O doamnă subțirică și strânsă-n catifea ,
Cu poala fluturândă , ca într-un vis dansa ,
Printre orele tăcute ale toamnelor de-acum .

Din cer privind-o luna , razele-și desfăcea ,
Lăsându-le să cadă pe-ntunecata floare ,
Pe trupul ce mișcarea se transforma-n ardoare ,
Sub bolta de miresme ce-o biunecuvânta .

Bine-ai venit iubito , adânc în labirint ,
Tăcerile ce zboară , în jur ca liliecii ,
Să le-mpărțim ; pe urmă , în umbre , toți pereții ,
Să-i scrijelim în taină cu litere de-argint .

Din noapte o să facem , grădini ca să răsară ,
Printre copacii negri și-atâta de pustii ,
Privighetori să cânte , pentru cei morți și vii ,
Cu glasul lor molatic ,pe crengile de ceară .

În încăperea goală , prin lungile galerii ,
Ea trece-ntunecată , mișcând ușor din poală ,
Iar cupele-nflorite , aromele-și răstoarnă ,
Gonind gălăgioase , ecouri de copii .