Moartea se relaxează după colț
cu bărbia rezemată-ntr-un corb,
scrie un eseu despre dragoste
răsfoindu-mi sufletul-inorog ;

pasărea de sub bărbie visează un sîmbure
în care Medellina pictează stele,
liniștea-i groasă cît singurătatea
și-i taină ca aburul pe stradela cu iele ;

sîmburele se rostogolește din vis,
se preschimbă-n cupolă de catedrală,
printre aștrii Medellinei adolescența mea
închide moartea-ntr-o portocală ;

se întoarce pe-o parte tîrgul năuc,
în brațele tale-s cuibărite mistere,
corbul surîde, moartea-i prinsă în joc
și zorii pe streșini se întind ca o miere