poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2366 .



Zenit
poezie [ ]
poezie

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Sydonay ]

2008-01-08  |     | 



Era o seară încețoșată,
Aburii denși se ridicau,
Privirile îmi căutau încă o dată
O scăpare și fericirea o visau.


Iubita mea zăcea pe o saltea din paie,
Iară din piept încet viața-și scurgea,
Cu ochii-i împietriți de-al morții tern veștmânt
Și forța vitală a acestui trist pământ
Părea s-o lase ca să plece oriunde își dorea!


Lacrimi amare ochii-i goleau,
Mâini contractânde aprig apucau
Cearceaful pătat de sânge în durere,
Picioarele-i frumoase schimonosite
În chinuri chiar nedemne îi erau zdrelite,
Iar eu, parcă hipnotic, tot cătam
Să-i curm durerea pe care i-o trăiam
Și ca-ntr-o incantație wotaniană
Mi-auzeam numele rostit de juna mamă!

Sângele-i curgea de sub rochia-i neagră
Și risipindu-se aiurea în valuri tot mai dense
Ea mi se petrecea-n neant în chinurile-i intense,
Iară medicul nu mai venea
Atunci când moartea nouă ne-o răpea.

Îi strânsei mâinile vrând să o calmez,
Ea se zbătu mai tare, credeam iar că visez
Cel mai întunecat coșmar al vieții unui amorez,
Plângea-n convulsii iubita-mi crud atinsă
De-a morții rele furie necuprinsă,
Iar corpu-i fierbinte îl simțeam,
Durerea-i adâncă în mine eu doream
Ca să i-o iau s-o scap de supliciul cel "ceresc"
Al Dumnezeului atâta de grotesc!


Iubita-mi încordată pentru viața ei lupta,
Dar lupta pierdută din start i se vădea,
Iar buzele-i uscate un sunet mut mecanic repetau,
Erau cuvintele unei rugi păgâne și poate că-i serveau
Să-și nege moartea pe care altminteri doar iubirea o anihilează,
Flacăra neagră care o viață întreagă ne urmează!


Nu-i drept, eu te iubesc mai mult decât el,
Tu știi aceasta, de-ar afla-o în vreun fel!

Iar pulsul îi scădea și respirația-i descreștea,
Cu mâna-i îmi căuta mâna speriată,
Eu i-o apucasem deîndată
Și o strânsei la piept- iubita mea dorea
Viața s-o aibă, copilul i-o cerea,
Însă era zadarnic căci moartea silențios se insinua
Acolo unde ardea o vălvătaie- pasiunea mea,
Asemeni unei lumânări stinsă de vânt,
Deși aprinsă de curând,
Eu inutil tot încercai s-o țin cu mine
Când sângele încetat-a a-i mai curge-n vine
Și un decor static și inert
Lăsă locul vieții, oare cum să-l iert
Pe doctorul, cel care cioclu devenise
Și-n pragul serii, sublim, apariția și-o făcuse,
Gândindu-mă cum să-l privez de dezonoare mai facil
Văzui pe cerul asfințitului o stea aflată în cădere
Și atunci știui că viața-i valorase o avere
Și-ar fi fost de-a dreptul pueril
Să-i întinez moartea cu cea a doctorului ce-o cere
Pe a lui,
Acum când iubita-mi este într-a Infernului
putere!

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!