M-a troienit cu frunze ruginii padurea
Noian de ginduri reci m-au inghetat
Secunde vestede se scutura aiurea
Mi-e tare dor de tine, prieten ce-ai plecat.

Prin ziua nesfirsita ma scurg fara speranta
Si catre tine caut cu pasii grei de lut
Privirea-ti ostenita ma-nvaluie in ceata
Si-ncurc din nou cararea si iarasi uit ce-am vrut.

Ma tac in mine vorbe de-a pururi nerostite
Ma arde amintirea sarutului furat
Ma perpelesc in lacrimi, regrete si iubire
Si inteleg in urma ca totusi ai plecat.

Ma lupt din nou in mine cu tainica dorinta
As vrea inca o clipa sa te mai stiu aici
Invaluite-n neguri si tulburi ape moarte
Ma troienesc iar frunze din ce in ce mai mici.

Ramin asa pierduta, pe umeri ma apasa
Tacerile cu ginduri ce n-am rostit nicicind
Inot prin sentimente cu unduiri albastre
Secunda noastra-i dusa si ingropata-n gind.

21.04.2002