nu ne-am lăsat
de atâția ani îi tot explicăm
ce ar trebui să vadă în cuvintele noastre
la început ne privea uimită
o dureau sunetele
își facuse un obicei în
a-și da jos ochelarii
ca o trecere într-un altfel de timp
acum obișnuită își amintește
uneori și ne taie vorbele
în mici felii de nebăgat în seamă