reperele verzi sunt de fiere și gâtul din care bei
e tot gâtul din care, uite, se-nseninează
după toate câte se fac firești
lumina curgătoare, curgătoare
și toate se limpezesc, și fratele adună legume
din grădina asta urâtă în care cresc
îmbrăcat așa cum a găsit
răsucește capul în sensul dat de urmele sângelui

nu e nimic azi în noi, dacă ecoul lovește cu umerii
în pereții înguști, foarte înguști
tot spre aer trebuie întoarse fețele
dacă singurătățile sunt penibile
și creierul comun care înnoptează
furtuna de nisip căzută din aceeași râșniță
ea decide, ea e curva, ea ne fată
apoi ne privim ochi în ochi în ochi în ochi în ochi

sunt un om bun, sunt un om bun
și se prăbușește
nu ai putea spune ce, nu ai putea gândi la fel
toată roata care se învârtește înăuntru și face să circule
venele, face să se trezească un mort cu fața la perete
și să-mi spună că doarme
hei, tu, ești un frate retezat din alt frate
șirurile se aseamănă până când cuțitul găsește
pe cel mai bun și îl alege