Două stele se visează copii

Doi copii visează la stele

Numai Tu, Doamne, ești dincolo de ele

Și ai ascuns, în noi, Iubirea pentru-a fi

Copii atinși în taină de-o mână nevăzută

Ce-i mângâie în noapte pe frunți ce ard de gânduri

Aduse de furtuni ce trec, vai, rânduri-rânduri

Prin largi pustiuri unde speranța e pierdută...

O, Doamne, nu lăsa Iubirea să coboare

În lacome abisuri ce îi înghit pe toți

Aceia care uită să urce către Soare

Și se îndreaptă-n grabă spre lacul plin cu morți...

Cluj-Napoca, 15 septembrie 2006