cum fereastra o deschid când doar numele ți-l strig
sumbrele din gândele șchioapă fulga din albind
ardumaș ninsorii toate câmpul pitei copt la spate
doar fereastra gării ninsă doar plecata necuprinsă

șoaie vechi din tuta lumii rupe lanțul crucea mâinii
apei gheață trebuind fulga morții suspinând
doar fereastra ningă sorții ardumaș varului morții

ooo m-aș legăna în dusu plinului cărbune unsu oofff m-aș lumina strigând altei lumi din alt pământ
scuturat vederii lor iată nunta mâinilor

scapără fierul a plâns ducă numelui de dus
șalul la grumaz paserea duicu necaz u la ea se teme șuie
vinerea din lemn a tăiat taiu din semn


troica vase gândului
șubrezind suspinului