Of! Cum de nu mi-am dat seama
Că dragostea-i , de fapt,
Doar o mlaștină !

Simt cum
În fiecare zi
îmi trage liniștea
spre adâncuri întunecate
cum simt o palmă
pe gura sufletului

mă zvârcolesc
iar ea mă trage
tot mai jos
cu fiecare zi
tot mai jos

încep să
cunosc întunericul,
strânsoarea adâncurilor
cu gheare de oțel
înfipte în piept,
simt picioarele de lut
crescute ca pomii
ce leagă cerul de roua din iarbă

numai mâinile
se înalță către
ceruri
către proxima mână
ce mă va salva....

apar degetele Ei
deasupra acestei mlaștini

palmele încearcă să prindă
aceste degete înfipte
în privirea mea

dar trec de ele
ca de un nor…

cad învins în adâncuri
sufocat de singura dragoste
care m-a îmbrățișat așa de tare !!!

ajuns în Paradis,
Însăși Dragostea
mi-a luminat nedumerirea:

-Nu ai putut
Să prinzi acele mâini
Fiindcă
nu le-ai atins niciodată !
NICIODATÃ,
nu ai cunoscut atingerea lor divină...

poate ești mai fericit așa....

erau ultimele cuvinte
pe care Dragostea mi le-a spus...