O, tu femeie bolnavă de amoc
(Belle de jour & belle de nuit)

O, tu femeie bolnavă de amoc,
Cu mii de demoni și de draci.
Cum reușești cu viața să te-mpaci?
Când tu astâmpăr nu mai ai deloc!

Te dai în vânt după bărbați șarmanți;
Ești nesătulă ca și Mesalina!
Tu cați la ei doar money, dar ei îți găsesc vina,
Că ești femeia c-o duzină de amanți.


În nesfârșite nopți, de-amor nebun,
Sfârșești o herghelie de bărbați,
Ce trec, prin patul tău, ca umbre de sarmați,
Și, nu găsești pe unul, care să fie bun!

Cu ce te-alegi din toate acele spasme?
Și de sordidele orgii de-amor?
Nimic! Doar nebune dorințe de omor!
Și-ngrozitoarele fantasme.

Oprește-te din iubirea-ți păcătoasă!
Măcar o clipă, și privește în jur…,
Când iubești cu sentimentul pur,
Viața, totdeauna, este mai frumoasă,

O, tu femeie bolnavă de amoc,
Cu mii de demoni și de draci
Cum reușești cu viața să te-mpaci?
Când tu astâmpăr nu mai ai deloc!