O femeie își privește cu plăcere corpul gol într-o oglindă
între ochii săi și formele trupului ei se înfiripă un dialog
terminat în semne de întrebare
o atrage un punct pe care prietenii i-l ating din când în când
spațiul din jurul ei prinde valoarea gândului meu
Ce credeți că fac?
Îi desenez corpul cu ajutorul unui creion cu vârf tocit, în
timp ce fredonez un cântec
acum vreau să o mint pe femeia din fața oglinzii, mânjindu-i
trupul cu dorința mea expirată.

Am spânzurat un cuvânt de ramura unui copac
nici copacul și nici cuvântul nu semănau cu mine
apoi m-am întins pe spate sub copac și mi-am imaginat că am
spânzurat o femeie de una din ramurile lui
simțeam că am coarne de taur cu care împungeam frunzele din
jurul ei
în tot acest timp cuvintele circulau peste mine ca niște
furnici, ori ca niște descărcări electrice
și nu știu cum să vă spun ca să mă înțelegeți
ochii mei căutau să se sprijine de absența femeii spânzurate
dorința mea înfometată căuta să se atârne lângă trupul ei
simțeam cum ochii femeii mușcă din mine
acum nu am ce face și mă hrănesc din privirea ei fixă
închid și deschid ochii în mod repetat
ce dracu!
Unde-i femeia pe care am spânzurat-o de copac?
Nu văd nimic și pe nimeni, decât o trompetă fără muștiuc
atârnată într-un cui

Sunt câteva zile de când o brunetă împreună cu o blondă
mi-au înfipt în inimă in stik
un mod ciudat de a intra cu mine în dialog
acum îmi plimb imaginația când peste cea brunetă când peste
cea blondă
stikul pe care cele două fete l-au înfipt în inima mea
ronțăie precum un șobolan
gândul meu pleacă și vine, înspre și dinspre ele, fără să
aducă niciun sărut
pentru acest motiv îmi las imaginația să se subțieze
într-atât încât să se poată strecura printre cele două
fete
cuprins de emoție, deschid gura să trag aer adânc în piept
din gât îmi iese un sunet necontrolat, asemănător unei
trompete fără muștiuc.

COPYRIGHT BY PETRE P. BUCINSCHI