Þi-am mângâiat ochiul, rimelat
Cu umbrele primelor raze de stea,
Și mi-am făcut apoi, creion, din index...

Cu acest creion
Am desenat din nou orizontul.
L-am adus atât de aproape
De mine
Încât pașii mei calcă printre
sentimentele tale
ca printre pufoșii puișori
ai unei păsări cu aripile întinse
între punctele cardinale
știute doar de ochii noștri.
(În noaptea în care
Am crezut că te visez
Am călcat ușor, pe unul
mai zburdalnic,
și m-am trezit din vis țipând...
încă mai trăia...dorința...)

acum, stau ca un copil, între flori
și împletesc.... pe cele albastre
cu cele roșii
pe cele galbene cu cele mov...
doamne, am crezut o clipă
ca văd ochii tăi
dar era doar funia pe care
am să mă cațăr grăbit
până la ei....