De-ai ști ce mult aș vrea pe-o rază de lumină la cer să mă înalț
Cu mâinile amândouă să prind speranța ce-atâta mi-o doresc,
In valurile mării visarea mea de veacuri să facă-un singur salt
Ca să-mi înapoieze din alte mii de vieți doar una, aceea...
pe care o iubesc!

Oare cum să-ți spun cât îmi lipsește fericirea de a fi în doi
Si nu știu cum să-mpart tristețea ce pornește adesea către tine.
Deși aș vrea să o alung să stea cât mai departe, să fugă de la noi,
In noapte fâlfâind din aripi cohorte de cocori se frâng în mine.

Si nu știu cum să-ți spun ce tristă-i iarăși această primavară
Chiar dacă am găsit un gând promis de mult și-n valuri aruncat,
Nu cred să mai găsesc alt drum ca să pornesc spre tine iară
Asa cum am avut și ne-am pierdut precum Adam și Eva
în marele pacat!
-------------
autor: florentina crăciun fabyola