poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3096 .



piticul transparent
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [nu brublem ]

2009-03-30  |     | 



mă împrietenisem cu un pitic transparent (cred că era de cristal dar nu mă prea pricep)
era vesel, atent și nu avea mamă
îl suspectam de lipsă de sentimente îi spuneam
tu nu ai sentimente dacă nu ai inimă
în tine nu se vede nici o inimă ești numai cristal
el era atent nu avea mamă doar tată
dar cred că-l supăram când îi vorbeam așa, pentru că inima lui de cristal începea să bată atât de tare încât puteai s-o vezi dacă te uitai atent, fără să clipești
ta-su cânta la pian fără să-l fi învățat cineva cânta așa, de la sine
sau de la altcineva, de deasupra, nici el nu știa prea bine
după ce termina de cântat se jucau
îl alinta piticul fericirii și norocului suprem
într-o zi a cântat cu un contrabasist bătrân
cam pitoresc și cam necomunist la sfârșit bătrânul s-a ridicat
l-a bătut pe umăr și i-a zâmbit înțelegător
de-atunci nu i-a mai auzit nimeni

am încercat să mă împrietenesc cu tatăl piticului n-am reușit
eram cutii de rezonanță unul pentru altul se pare că ascultam
aceeași muzică
într-o vreme se răcise (fără să moară)

apoi am renunțat la muzica aceea îmi doream să-l aud pe el
să aud ce auzeați și voi
dar l-am auzit rar
tot mai
rar
îmi spunea să vin să fac parte din grup
eu nu doream să fac parte din grupuri
nici el nu dorea dar totuși făcea
apoi a mai murit un pic (fără să moară)

aceasta este povestea piticului de cristal
piticul fericirii și norocului suprem
uneori mă mai vizitează
îmbrăcat în costumaș roșu
sau albastru
se așează într-un loc al lui eu îi spun
nu mai sta acolo că îmi stai în cap
se ridică, mă privește preț de-o țigară și pleacă
ultima oară părea foarte bătrân aproape că nu se mai vedea prin el
ai fi putut crede că are inimă și sentimente
nu știam că e ultima oară
dar el știa, a așteptat
să-i spun să nu mai stea acolo, că îmi stă în cap
s-a ridicat, m-a privit preț de-o țigară
mi s-a băgat în suflet
și a murit (de-a binelea)

atunci am hotărât să mă ridic
să te privesc drept în ochi
și să îți spun:
normal că te iubesc
cum piticii mei să nu te iubesc?
te iubesc de mă cac pe mine

***

între timp
autorul a făcut doi pitici
de carne și oase
cu inimă și sentimente

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!