pe caldarîm o cățea
gîfîie născînd ziua și noaptea deodată
n-a mai căzut zburătoarea ochită pe cerul gării
picătura de sînge din vîrful acului
rîsul prostesc în sala de arme
nu moare nimeni căci
lupii s-au scămoșat în vitrine

eu bine ascuns îndărătul mîinii
aproape copiindu-i mișcarea pe lucruri

chiar acum
profetul vorbește mulțimii
și din gură îi cad coji de ouă

un tren trece repede repede ca o furnicătură pe șira spinării
apoi vii tu și spui
trebuie ferită luna de colțul mesei trebuie ferită

stăm față în față-
două toarte ce nu se vor atinge
decît după spargerea vasului