poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1577 .



ultimul drum al lui stephen
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [dan mihuþ ]

2006-09-03  |     | 



lui a. f.




năvodul se desprinsese și privirile căutau valul cel mai înalt
urmele încastrate definitiv
harta unui pipăit dureros prefigurând insule
pentru rătăcire
pământul e orb și îngână pași

stephen

de ce nu construiești sub vânturi o casă de cretă
naussica
cu pat ridicat și tentacule pe sub pereții albi
pură întâmplare să fie ca și când dai mâinilor o amforă
în care să curgi
nu departe de trupurile soarelui întinse
într-o odihnă mai grea decât ochii scoși
pe câmpul substituit al artei nevăzute
de prietenii tăi
copiii care mănâncă mingea
după joaca lor nesfârșită

acest corp care se vede doar din două ființe
merge

linia lui se desparte de noi și calcă drumul blând
secerând picioarele profunde ale celor care
au mai trecut pe-aici spălând
mințile

cuvintele lor odihnesc și-acum
stephen
și nu sunt moarte
poate doar mucegaiul iubirilor din iarbă
să se fi așezat prin
tremurul cărnii și lutul arămiu al șoaptelor
al celor care tot trec
sau
pielea răspândită în firidele greierilor să nu se mai vadă
în incantația lipită de tulpina rece a serilor
doar ascultă cum nu sunt moarte
în centrul drumului

dar naussica nu e o matrice în care să locuiești
dezastrul tău planturos
și tragica linie a feței a făcut calcarul să dispară
urcă alături
pietrele stau înaintea ta pentru drum
zeama răsăritului scursă în hrana inconștientă
spre vechea troie se duce mânzul pe care l-ai scăpat din piept
să intre încă o dată și să
distrugă tot

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!