se lungesc coarnele umerilor până când
transpirăm obiecte cu pielea învelită în făină
ne lovesc balanțe de aer în axa lustruită a fiecărui
instinct
depus pe scheletul înflorit

presărăm jivine din ochi
filii et spiritus sancti pe valea mareelor foșnind
panica arbuștilor de carne prin
cenușa toamnei arsă cu pricepere
pe rugul acestor neștiute liturghii comune
în numele celor care stau drepți și gâlgâie
alcoolul purificărilor

am adâncit în acest sac toate eșecurile
cozile lor de pisici
flămânde șuieră prin memorie

la răspântii
umerii plecând pe fiecare cale
nu ne urmăm bifurcarea doar făina staticului
curgând din noi până ne acoperă

nunta se divide ca o vietate fără
determinare
până și ea încolțită de armura actelor
vopsite
mișcându-se prin pereții drumurilor și
căptușind lașitatea

doar viziunea continuităților ne face să visăm
toate aceste drumuri pe care le-am fi urmat
fiare cu prada înfiptâ adânc în noi