ce-as mai bate pe muchie
un an-doi cu tine...

intre timp ti-as croi si tie
cosmare pe masura
din vascoza lintoliilor mele
de dumineca
catifelate ca un petec de sugativa
imbibat in calimarile de maduva
tasnita din
artezienele
penitelor cu ace de seringa
infipte in sincopele
sinuoase
ale vertebrelor decalcifiate
din spinarea cabrata a
contorsionistei cu pliuri de piele stravezie
incolacite intr-o imbratisare translucida
a fetusului ascuns ca o perla in uterul
pulsand ruperi de maluri
din a carui frunte zbucnesc razele coagulate ale unei
coroane de apus stacojiu,
un apus al zilelor noastre
intrate in sacul fara fund al
drumului dus
intors de la inviere
pana la preludiul primelor polutii
parintesti

lasa ca mai cresti tu -
si intr-un an doi
noptile mele de smoala
or sa-ti vina
ca turnate