Rătăcită e-nserarea în padurea-nzăpezită
Raze calde de tăcere spală umbra rătăcită,
Chipul tău scăldat e-n lacrimi cum în mare e nisipul
Fulgi ușori plutesc în preajmă-ncet acoperindu-ți chipul.
Suferi mult, sufletu-ți palid e-ncărcat cu flori de nufăr,
Care-ntruna sângerează, căci tu doar aștepți și suferi.
Tristă e privirea-ți oarbă, nici un suflet nu există
Decât el, fără de care, chiar și fericirea-i tristă,
Râsul lui ce te-nfioară noaptea-ți luminează visul
Cât de mare-i suferința să-i auzi în somnu-ți râsul!
Suferință și durere simt întreaga ta ființă
Îl aștepți și-ntreaga-ți viață nu-i mai mult de suferință.