Copilărie fără pom

O… copilărie de cristal
Cu boabe multe și grăunțe
Îmi amintesc de tobogan,
De balansoarele din curte.

Îmi amintesc de patul de metal
Ce-mi scârțiia noaptea să-adorm
Cu povești și jucării…
Copilărie fără pom.

În grupușoare pe alei zburdam,
La dreptul nostru de chemare
Pe rând urcând la tobogan
Pentru a coborî la Soare.

Acum, copilărie fără pom
Îți îmbrățișez bezeaua,
Fără plapumă de somn
Leagă-mi chipul cu podeaua.