privesc înapoi spre un timp
inventat de neputința de a accepta prezentul din mine
hubloul prin care mi se arată lumea
e un fel de cer al dimensiunii în care mă scald
construiesc o colibă dintr-un maldăr de oase
pe un tempo unic și irepetabil ce mă definește

degetele îmi par străine
tot ce ating mă propulseză spre un eu necunoscut până acum
sunt granița dintre ce-am fost
și ce-aș putea să devin
din fiecare femeie care trece prin mine
păstrez atingerea păstrez parfumul

realitatea uneori e pământ uneori e albastru pur
trupul închide cercul unui eu imperfect
tălpile mușcă dintr-un altfel de lut
mâinile cresc în aripi spre un zbor inelar
prin care nuanțe de mâine vin și se duc

astăzi vreau să închid acest fișier
motanul se întinde lasciv si mă privește gri
cuvintele curg pe ecranul viu încă
ușor mă desprind de lumina din el
dau save close și open new file