Cutremur...
s-au sfărâmat Sfintele Porți;
Păianjeni negri
au năpustit pe albii îngeri
Din puritatea lor
s-adapă înveninații demoni
Cu sânge,
ei sug din pieptul lor laptele nemuririi;
Se crapă cerul,
bucăți de plumb cad peste-a îngerilor aripi
Și fâlfâind
cad penele greoaie și totul se răstoarnă;
Otrava dulce
se varsă-n cupele PreaSfintei Ape;
Se sparge-n trei
până și cel din urmă clopot;
Neadormiții viermi
se mișcă-n inimă de serafimi;
Se zbat
în bălți de sânge heruvimii
Și flori de mucegai
le cresc acum pe stinsele aureole;
Arhanghelii se tem
se stinge cu-ntuneric a cerului lumină;
Se nasc din îngeri șerpi
un iris se-ngrozește iar celălalt se plânge;
Se umple orizontul
de corbii însetați de sânge...
Se lasă frig și-i cenușă, țipăt și-ntuneric
...se plânge-n Paradis
și totul se transformă-n moarte

căci El, prea obosit
... a ațipit puțin...