câtă irosire de galben câtă rostire de granițe
ceasurile arată deschiderea nopții
pâlnie prin care turnăm lapte păsărilor de alabastru
mai știi omul acela cu pălărie demodată ca o sfințenie
i-au cerut să nu vorbească despre un singur lucru
nu a fost politica regele i-au cerut
să nu vorbească nimic despre isus

trec pe roșu intersecția vieții ajung bună ziua domnule popa eu sunt alina
am rochie albă părul lung și uneori mă cred buricul pământului
întind mâna zic bună ziua domnule popa ce-ar fi să ascultăm
cum ne cresc umbre cum alungim linia întreruptă a străzii pentru că
a vorbi despre eminescu moldova românia
e ca și cum am vorbi din nou
nimic despre isus

îmi strâng între ape rochia încolăcită cu viața
domnul popa a rămas aici cu trei sferturi din anotimp peste mine
peste iluzia asta de piele peste mâinile în care
mai întind acum un salut mai strâng o iubire
pentru unul isus despre care nu știu nimic
dar ne iubim ca în prima zi de la geneza
singurătății